Mă grăbesc să ajung la Maria, ca să repetăm pentru mâine la Lansare 07:07 – cu sufletul în est. Sunt la cercul militar și scot telefonul ca să văd ce autobuz să iau. Cum stau la stop, văd cu coada ochiului doi băieți – și ei se uită pe maps.

Salut, da, știu Bucureștiul, oarecum. Unde e ce? Rale-ce? Aaa, gara e încolo. Mă uit la ei – sunt în adidași și geci de primăvară.

E departe, să știi. Da, vreo 40 de minute de mers pe jos și o să se lase frigul. Da, puteți să luați autobuzul, aveți bilete? Nu, doar de la – cum îi zice la chioșc în engleză? Uite, de acolo, vezi chestia aia albă. Hai că vin eu cu voi. Da, da, e ok, și eu tot încolo merg.

Plecăm toți 3, eu cu fularul pe nas, ei cu mâinile în buzunare. De unde sunteți? Aha, am fost în India acum un an. Păi în Delhi și apoi am mers în nord în – cum îi zicea? În Manali, da. Și pe urmă în Goa și Chennai. A, ce tare, am stat în Kerala vreo 3 săptămâni, dar în Sud.

Ce faceți în București? A, pe bune? Eu sunt de lângă Ploiești – mă rog, oarecum. Și cum vi se pare aici? Haha, da, e frig. Da, și fete frumoase.

Ajungem la chioșc – bună ziua, vreau un bilet cu 2 călătorii. Pentru gară ce să ia? 85? Ok, mulțumesc.

Le dau cartela, le explic de două ori cum să-o valideze. Ăăă, da, e o clădire cu coloane mari, dar mai întrebați în autobuz. Da, da, sigur merge la gară.

Dau noroc cu amândoi și plec cu gura până la urechi: din tot Bucureștiul, m-am oprit fix lângă doi indieni. Mulțumesc, univers, pentru întâlnirea asta. Mă opresc, fac stânga împrejur – indienii vorbesc între ei. Hai să facem o poză, vreți?
*
Parcă acum încep să înțeleg felul lor de a fi. În India am fost ajutat de fel de fel de oameni, de la cerșetori la vameși și la început aveam așteptarea să-mi ceară bani. Și n-o făceau. Și dacă le ofeream, se supărau.

Hai mâine la 18:00 la Mezanin să ne bucurăm împreună de 07:07. Am pregătit ceva un pic atipic, care-ți stimulează simțurile și te lasă cu niște întrebări bune de explorat.