M-am decuplat o săptămână de la 07:07, de la contracte, curieri, logistică și pdf-uri de print. Am plecat cu mama în Maroc și mi-am lăsat laptopul acasă. N-a fost ușor să las hățurile din mână, dar aveam nevoie de o gură de aer.

Azi dimineață m-am văzut cu Lili la cafea, ca să mai stăm la povești și să-mi dea o parte din materialele pentru lansare.

Lili e zâna care mă ajută cu tipăritul cărții. O știu 6-7 ani, de când făceam voluntariat în ASER. E unul din oamenii care a păstrat zvâcul ăla de adolescent, deși e de-o vârstă cu mama. Atâta bun simț și simț de răspundere am văzut la puțini.

Draga de ea m-a suportat înainte să dau cartea în print, când îi dădeam și 5 mailuri pe zi. Îmi zice să merg după ea în atelier.

Îmi dă pașapoartele, semnele de carte, afișele, roll-up-ul și-mi face cu ochiul. Ce-i? Cum adică de la tine? Hai măi Lili, sunt 500 de semne de carte și numai scheletul de la roll-up e 50 de euro. Da, ai dreptate. Da, așa-i cu minunile. Mi-ai făcut ziua și nici n-am apucat să bem cafeaua, vino încoace să te îmbrățișez.

Ne așezăm la masă și nu apucăm să bem din cafea că-i sună telefonul. Mă uit la ceas 10:10. Are de alergat după cum sună conversația. Da, stai liniștită, mergi dacă e urgent, că și eu am treabă. Cum adică mergem? Unde să mergem?

Urcăm în mașină, ne învârtim pe străduțe până ajungem la un gard gri cu poarta deschisă. În curte e plin de paleți cu foi. Îmi sare pulsul.

Intrăm într-o hală unde huruie uitlaje. Lângă ușă e un palet cu cărți de la Black Button Books, rămân cu gura căscată. Șeful de producție ne arată un teanc de foi, îmi sare pulsul iar. Sunt ale mele.

Are dreptate, minunile nu-i musai să fie făcute de îngeri, duhuri sau karme. Unele minuni sunt simple și au chip de om, ca Lili, așa. Ochi să avem să le vedem și inimi să avem să le primim.

Ne vedem la lansare pe 5 decembrie, adică în 10 zile