4 octombrie: am obosit, nu mai văd nicio soluție. Cum o să termin de editat și de corectat 540 de pagini într-o lună? N-am copertă, n-am titlu, n-am nicio șansă.

Mă uit în urmă: n-am mai ieșit seara în oraș din august, n-am mai avut weekenduri de lăfăială de prin mai, iar de ieșit la cafele, am făcut-o doar cu oameni foarte apropiați. Am scris și rescris, m-am uitat pe notițele de la cursul lui Cristian de acum ț ani din Universitatea Alternativă. M-am uitat iar și iar la Ted-ul lui Andrew Staton de la Pixar.

O sun pe Ema. Mereu are o vorbă de duh la ea. „Băi, mi-e frică. Nu știu când și cum o să mai termin, am obosit, mă simt singur, nu știu cum o să fie cu self publishing-ul. Da, știu că ești aici, dar nu de-aia mă simt singur – e ca și cum aș merge singur pe o cărare. Și restul merg pe un drum de ciment. Nu, nu vreau să merg cu ei pe calea bătătorită, doar că uneori e copleșitor.”

Trag aer în piept – îmi place ce fac? Da, dar am obosit. De ce am obosit? Că n-am mai luat pauze de câteva luni. Am weekenduri în care scriu/editez câte 8 ore pe zi. Îmi permit să iau o pauză? Da și nu prea. De ce „nu prea”? Mi-e frică – dacă iau pauză și nu mai termin anul ăsta?

12 octombrie: intru pe mail: 56 de notificări pe text. A început Andreeaeditarea: „Taie asta”, „de ce îmi zici concluzia?”, „taie din fuck-uri”, „cașpe nu există în DEX”.

Fuck, m-am îndrăgostit de propriul text? Nu mai sunt în stare să-l văd cu ochi critici? Îi scriu pe chat, îmi răspunde cu întârziere. E nasol rău? Cum adică nu? Am mailul plin de notificări. Ai citit juma’ de carte într-o zi? Deci nu-i nașpa? Da, acum că zici, are sens: notificările sunt pentru părțile unde scârțâie. Înseamnă că restul e ok? Sigur îți place? Mda, ai dreptate, dacă nu-ți plăcea, nu citeai.

14 octombrie: am o idee de copertă – e una din pozele făcute la final de călătorie, într-un cartier neturistic din Jaipur. Mai tre’ să-i găsesc titlu. Ar putea fi „Oamenii sunt încă frumoși” sau „Intuit”. Nu, ceva nu face click, primul e prea lung, al doilea nu zice nimic despre carte.

18 octombrie: sunt cu Nicoleta la Beans&Dots. Cât zici că-ți ia corectura? Și crezi că ai timp să treci prin două ture în trei săptămâni? Cum ți se pare din ce ai citit? Sigur ai timp de două ture de proofreading?

22 octombrie: am terminat prima tură de retușuri. De la 540 am ajuns la 370, multe povești erau lungite aiurea sau nu ziceau nimic. There is still hope.

25 octombrie: am găsit titlul, va fi 07:07. Dar e prea criptic, n-o să înțeleagă nimeni despre ce e cartea, îmi trebuie un subtitlu. Deiuț, cum ți se pare „jurnal de călătorie”? Dar „călătorii interioare”? Hmm, ce zici de „La est de suflet”, un fel de „East of eden”? Daaa, și mai fain, rămâne „Cu sufletul în est”.

30 octombrie: lansez campania de pre-order după ce mi-a zis Poe la ce să am grijă. Două zile am scris și rescris textele, am făcut și refăcut calculele de la tipografie. Am nevoie de minim $2000 + toate economiile mele. Nu știu la ce să mă aștept.

31 octombrie: mă trezesc la 8:43, dau refresh paginii: $1100. Cineva acolo sus mă iubește și cineva aici „jos” mă iubește. E pe bune? Oamenii chiar vor cartea și dau și vestea mai departe? Am I loved and accepted?