Am primit un mail de la Decât o Revistă și m-a activat povestioara scrisă de Anamaria. Uite și povestea mea, proaspătă.

Am venit o fugă până acasă. Acasă pentru mine e un sat de lângă Câmpina. Sunt în bucătărie o întreb pe mamaie ce mai face, dacă s-au copt roșiile, ce mai fac vecinii. Îmi zice că s-a făcut zmeura, iar cu vecinii e cam supărată că „mincinoșii ăștia numai prostii zic la televizor și acuma’ au făcut și protest la care au fost niște vecini”.

Ca să înțelegi, mamaie a fost învățătoare, deci e printre oamenii răsăriți din sat. Cu toate astea, nu-i fan Ioannis, că e străin, n-are copii și e cam pămpălău. Dar de vreo 3 luni nici pe Dragñea nu-l mai suportă—de când a aflat că „umblă cu una de vârsta lu’ fi-su”. În iarnă n-am avut pe cine să conving că ăștia coc ceva cu legile lor schimbate peste noapte. Între timp mamaie a început să miroasă minciunile partidului, și n-o știi pe mamaie când i se pune pata pe ceva/cineva.

Stau cu coatele pe mușamaua mesei din bucătăria ei și mă uit pe geam la mușcatele plantate în găleți de iaurt. „Și acuma au făcut protest, auzi la ei. A fost și vecinu’ Gicu’ la protest, că a venit ingineru’ val-vârtej să ia 10 oameni, că așa i-a obligat de la partid. Și pe cine să ia? L-a luat pe Gicu’ și pe fi-su, pe Bălosu’, pe Câinele, pe Samoilă ăla de la colț”. O întreb dacă vecinii ăștia sunt membri, că din câte îmi amintesc, sunt oameni simpli. „De unde să fie, Samoilă are 4 clase, că a fost elevul meu. I-a luat ingineru’ că el e băgat cu ăștia și așa le-a cerut la toți”.

O las să văd ce mai zice, că-i pornită. „Eram în grădină când s-au întors, udam. Erau mândri ca niște cocoși—cu tricouri și șepci albe, își dădeau importanță și i-am auzit de peste drum, că eu aud tot, nu ca tac-tu mare. Vorbeau că ce buni au fost covrigii, că le-a dat covrigi și pateuri. Bălosu’ se fălea că el a luat 3 pateuri, da’ nu din astea mici cum găsești la noi—din alea mari, cât palma, cu brânză. Cică puteai să iei câte vrei. Și covrigi la fel—au luat fiecare câte 5-6, cât au putut duce în mână”.

Între timp intră tata în bucătărie și prinde o parte din discuție. Se uită la noi, încearcă să ghicească de partea cui e mamaie. La prima pauză îi zice că „ne așteaptă vremuri grele, să știți. Nu pe noi, că noi ieșim la pensie și alte alea, da’ pe ei îi așteaptă vremuri grele (arătând spre mine). N-o să vadă pensii—ăștia au mărit salarii la stat și pensii, da’ fără să facă bani. Și acuma—acuma ne-am îndatorat și—le mâncăm pensiile lor, asta facem acuma’ (zice arătând spre mine)”.

Mamaie strâmbă din nas cu dispreț și ne zice că „io le-am zis prin gard—că m-au văzut în grădină: la ce manifestație ați fost? La aia condusă de unu’ care are dosar? Și mi-au zis că ce, că toți fură, el măcar mai și dă la lume. Foc m-am făcut și am ridicat tonul la ei—cum aveți încredere în unul care umblă cu o fată de vârsta lu’ fi-su? Eu asta vreau să știu, cum aveți încredere într-un om care umblă cu o copilă de vârsta lu’ fi-su”.

Pe măsură ce o ascult, crește pipota în mine—s-o văd lucidă și mai mult, apostrofând vecini, sau măcar punându-i pe gânduri cu întrebări, ca la coaching. „N-a mai zis niciunu’ nimic, ce să mai zică, că le e rușine de mine. Bălosu’ imediat a lăsat clonțu’ cu pateurile lui, și Gigu a lăsat capu’ în pământ. Auzi la ei, le-a dat pateuri și covrigi. Păi din banii cui cred ei că le-a dat? Nu tot din banii noștri? Că doar nu a venit rânjitu’ ăla cu bani de acasă”.

*
Ușor n-o să fie, analizez și eu ce știu, adică skillurile lor de comunicare. Pe scurt, se cacă pe noi din pod: au un mesaj clar, comunicat coerent (dușmanii, soroiștii, străinii care ne fură țara). Zi-i unui om de la țară că vin străinii să-i fure pâmântul, să vezi ce panici îl iau, chiar dacă n-a văzut un străin în viața lui.

Apoi, ei au canale care pot duce mesajul către mase mari de oameni. Și au ditamai publicul, care nu doar că-i ascultă, dar are nevoie să se simtă ascultați, văzuți, băgați în seamă. Public care iese la vot, care se teme de ziua de mâine din nevoi primare, de supraviețuire, nu din ideologii sau valori. Beat that.

Noi ce avem? Meme-uri satirice cu 5k shares despre ultima bâlbă a primului ministru și statistici impersonale despre cei veniți din toată țara la protest. Și mai avem ceva—o mare jenă în a vorbi cu oameni care nu-s măcar Junior Office Manageri.

Mi-e clar că postarea asta nu va ajunge nici la Gicu, nici la Bălosu’, nici la Samoilă. O să ajungă la oameni care-s deja de acord cu mine. Deci n-am rezolvat nimic.

Așa că, dacă tot a ajuns postarea la tine, ia trenul, mașina, bicicleta până țară. Intră sâmbătă la 10 dimineața în birtul satului, ia o bere la 2,5 lei și fă o cercetare calitativă.

Și apoi duminică la 10 du-te la biserică și fă altă cercetare calitativă. Pupatul de icoane e opțional cât timp nu intri cu lumânări din altă parte. Vezi ce mai zic babele, vezi ce mai zice popa. S-ar putea să ai o surpriză câte au în comun Jesus și partidu’.

Luni la muncă ia-ți timp să tragi concluzii matinale, că oricum freci menta până la prânz. Și după ce tragi concluzii, hai să găsim niște soluții umane și sustenabile care să mai reducă din ruptura asta dintre noi și ei. Soluții din astea human-to-human care chiar să rezolve o parte din situație.

E vară, mergi la țară!