August 2017
Mă sună mama—a fost ziua ei ieri. Da, mamă, ce-i? Ai primit cadou un—ce? Cum adică un stup? Din ăla cu albine? Păi și ce faci cu el, că noi n-avem tei sau ce polen mănâncă albinele. Te-ai înscris la școală? Ce școală? Te duci la curs de apicultură? O să ai costum din ăla cu plasă de țânțari?

13 Iunie 2018
Mă sună mama, e 22:30—de regulă nu mă sună la ore din astea. Trag aer în piept, sper să nu fie vreo veste despre tataie. Da, mamă, ce faci? E super fericită, povestește ca un copil entuziasmat de ceva nou. Ai tras ce? Cum adică ai tras mierea? Așa se zice? Și, ai strâns de-un borcan? Cum adică o găleată mai mică, cu tot cu faguri, sau cum?

Păi să-mi dai și mie un borcan, că mai pun în prăjituri. I-auzi, deja vor toți miere de la tine, ai făcut listă de pre-order? Păi și ai borcane? Dar repede te mai miști. Etichete ai? Păi cum să dai mierea la prieteni așa, fără etichetă? Ce nume îi pui? Hai, primul gând, ăla e cel mai bun. Bun, așa-i zicem, mâine îți fac etichete.

*
Mama mea e inginer, dar s-a plictisit (sau și-a dat seama că uzina o să se închidă) și a mai făcut o facultate. Tata e tot inginer, dar n-a făcut a 2-a facultate că s-a ocupat de doctorat. Doctorat pentru care, pe lângă materia efectivă, a învățat singur dintr-o carte cum să folosească Word-ul, ca să poată să-și scrie lucrarea. Repet. Dintr-o. Fucking. Carte.

Dacă stau să mă gândesc, fiecare dintre ei e super creativ și independent în felul lui. Cred că seamănă cu mine. Mama e genul care nu respectă nicio rețetă de mâncare, simplifică totul și la final îi iese perfect „din ochi”. Improvizează la greu și când o întrebi cum a făcut, îți zice că a pus „niște”.

Iar tata, după ce a lucrat la mină până la 40 de ani, și-a dat seama că singura soluție e să se angajeze „la privat”, că mina se va închide. Și a făcut naveta Câmpina-București ani buni. Până într-o zi când a zis că el se face freelancer (nu chiar cu cuvintele astea).

Despre soră-mea mai mică vă zic altă dată cum dă interviuri la Digi la 20 de ani. Eu la vârsta ei încă mă bâlbâiam când mă prezentam.

Azi am renunțat la o seară de Spoken Poetry, am făcut repede o etichetă, am urcat în tren și am venit acasă, că avem lansare de produs în familie. Nu zic că suntem o familie perfectă, că le avem și noi pe ale noastre, dar azi sunt mândru de ai mei de parcă eu i-am crescut pe ei.

Știu că m-am dat mare cu chestii wow despre ai mei, dar cred că ajută un moment de contemplare. Cu ce-s ai tăi minunați pentru tine? Ce ai învățat de la ei, pe bune, nu blabla-uri? Când le-ai zis ultima oară „mulțumesc” sau „bravo” sau, și mai și, „te iubesc”?

No, bun, acum că ai lista, sună-i și citește-le-o.

35372488_1741802205866757_8653742760748122112_n