La jumatea lui februarie mi-am luat inima la plimbare zicând că „dacă și tu iubești poevia, de acum poți să-i susții lunar călătoria”. Mi-a fost și rușine și frică, am încercat să nu-mi fac nicio așteptare.

La final de februarie am printat 200 de stickere cu fragmente de Poevie cu gândul că o să le dau ca mărțișoare între prieteni. Dar n-a fost să fie, lucrurile s-au legat în astfel încât am printat în final 1.000 de stickere și au fost găzduite de Cooperativa FRUFRU.

Între timp am trecut de 4.000 de followers pe facebook, am început să lucrez cu Alecsandra la seria de Poevii de terapie. În paralel am început să construiesc un inspiration deck cu poevii pentru zilele când nu prea știi de unde s-o apuci.

În ultima lună au fost oameni care mi-au scris în privat ca să-mi împărtășească un gând bun sau o poezie scrisă de ei, alții care mi-au scris că-s super curajos (deși eu aveam inima cât un purice). Au fost oameni care mi-au mulțumit că le-am dat curaj, deși nu le dădusem niciodată „bună ziua”.

A fost o lună cât 3 luni și am în continuare unele frici: dacă n-o să mai am idei, dacă n-o să mai am chef să mai scriu, dacă n-o să mai placă altora ce scriu, dacă dacă dacă. Apoi îmi amintesc că n-am început să scriu ca să fiu pe placul cuiva sau ca să fac performanță literară, ci ca să scot din mine niște emoții și să mă lămuresc ce-i cu ele.

Între timp pe https://patreon.com/poevie am 15 zâne bune care-mi susțin călătoria interioară. Habar n-am dacă e mult sau puțin, mie îmi pare mult și mă panichez uneori „că dacă nu mă ridic la așteptările lor”. Apoi îmi scrie „din senin” cineva că i-a picat la fix ultima poevie.

După luna asta am tras concluzia că a fi curajos nu înseamnă să n-am inima cât un purice, ci să fac un pas, apoi încă unul, chiar dacă am inima cât un purice. Și să îmi amintesc că totul e un experiment, că primele poevii s-au născut din joacă și iubire, că nu așteaptă nimeni nimic de la mine, că am terminat de mult școala și nu-mi mai pune nimeni note.

Mulțumiri din inima mea cât un purice pentru: Iulia (îți dai seama că ești un fel de mătușa lui Poevie?), Mariana & Iulia (gazde blânde), Alecsandra (știi tu de ce), Ioana & Luiza (discuții cu voi mi-au dat încredere să mai fac un pas), MiuVlad (pentru inspiration deck), Mihai și Denisa (c-o.legi de condei), Ema (ești un fel de autocorrect, doar că bun), Ingrid (încurajările sunt un fel de bumerang), Andreea & Andreea & Mirela (parceque ç’est dit), Printoteca(pentru `micul print`).

Sunt sigur că am uitat o parte din oameni care merită la fel de multe mulțumiri. Vă sunt la fel de recunoscător, chiar dacă memoria mai dă cu virgulă.