Azi m-am trezit la 6 și n-am mai putut adormi, așa că m-am învârtit prin casă. Pe la 7 mi s-a făcut foame. Frigiderul era la fel de gol ca stomacul, așa am plecat la Lidl-ul de lângă bloc. Pe drum mi-am amintit că-i Săptămâna Franceză, așa că m-am gândit la glume despre brânză ca să uit de frig.

Intru în Lidl, încep să bifez lucruri de pe listă și ajung la raionul de legume. Lângă mine e o tipă pe la 30-35 cu ochelari de vedere negri și buzele date cu ruj maro închis. Seamănă un pic cu o profă de mate severă care urmează să mă scoată la tablă la o integrală. O fi de la ochelarii serioși sau o fi de fapt nedormită, nu știu, dar pare dură.

Se uită la o caserolă de baby spanac, dar ceva nu-i place și pune caserola la loc. Apoi găsește un angajat Lidl și-l întreabă dacă are anghinare. Haha, ce să vezi, n-are anghi n-are. Aleg vreo 5 roșii de import mai degrabă verzi, că altă opțiune nu am. Știu că-i iarnă și că nu-i sezonul, dar brânză fără roșii e anapoda.

Îmi văd de treaba mea în raiul brânzeturilor mai mult sau mai puțin împuțite și într-un final ajung la casă. În fața mea e tipa severă. Și ea are o față de om care ar mai fi dormit, dar fie n-a mai putut, fie n-a avut de ales. Îmi pun produsele pe bandă și aștept să-mi vină rândul.

Cum stau inert și ascult piu-piu-ul produselor scanate, profa de mate mă trezește din visarea mea, cum făcea și profa din gimnaziu. Parcă și vocea le seamănă și la fel ca-n școală, mă panichez și nu înțeleg ce mă întreabă.

– Ăăă ce?
– Roșiile. Așa se ambalează roșiile aici?

(Eu în gând: fuck asta lucrează la Lidl și n-am voie să pun roșiile în altceva decât în pungi de plastic? Deabia m-am mutat aici, nu merg la Lidl de obicei, îmi pare rău, n-am știut, ce regulă cretină, de-aia nu-mi place mie la Lidl)

– Ăăă, nu, e săculețul meu. Ca săă… ca să nu mai rup pungi de plastic pentru 3 roșii.
– Vaaai cât e de tare! De unde îl ai?

(Hă? Ce? Nu mă ceartă? Nu mă scoate la tablă? Ok, toată lumea la pas repaus, pericolul a trecut)

– Da… mersi… îl am din… ăăă din India.
– Foarte tare, bravo! Aș folosi și eu dacă s-ar găsi la noi.
– Ăăă păi…

Mă uit în ghiozdan, știu sigur că mai am un sac de fructe, mereu iau doi după mine, just in case. Îl găsesc, mă uit la el, îi zic „adio” și i-l dau. Brusc fața până atunci serioasă se schimbă într-o uimire și apoi într-un zâmbet. Mă întreabă dacă-s sigur că vreau să i-l dau. Mai am 2 saci acasă, e ok. Îmi mulțumește de trei ori și se uită la el fascinată că are inclusiv fermoar ca să nu-ți pice fructele pe drum.

Mintea mea critică îmi zice „bă, da’ prost ești, o fi zis și ea așa, de complezență. Ai dat bunătate de sac, pun pariu că n-o să-l folosească niciodată”.

Dar îmi pică ochii pe sacoșa de pânză în care tipa își așează cumpărăturile. Se vede după culoare și formă că e folosită des, așa că mintea mea tace din gură. Tipa plătește, îmi mai mulțumește o dată și pleacă.

Nu prea-s adeptul urlatului „plasticul ucide planeta”, că mi se pare ipocrit. Noi în bula noastră în București nu vedem gunoaiele care plutesc în cine-știe-ce ocean, că-i prea departe și nu ne influențează pe noi, acum în mod direct. Nu zic că e bine că gândim așa.

Sincer să fiu, pe de-o parte am luat sacii ăștia pentru că aveam prea multe pungi de la Mega și mi se părea o prostie să cumpăr un singur ardei și să-l pun ditamai punga. Și da, pe de altă parte am așa o căldurică în piept să văd că azi am folosit mai puține punguțe și pungulițe pentru un drum de 5 minute de la casă până în bucătărie.

Poate profa de mate o să uite de saculețul ăla până mâine sau poate o să fie așa de impresionată de momentul nostru de dimineață, că o să povestească despre asta prietenelor ei în cancelarie și o să treacă și ele pe săculeți. Șansele sunt 50-50.

Te las cu un citat dublu inspirațional: „To brie or not to brie the change you want to see in the world”.

PS: am căutat de curiozitate săculeți din ăștia și am găsit pe eMAG, în caz că nu vrei să faci un drum până în India.