Azi dimineață am luat avionul spre Eindhoven. Nu știu cum se face că și de data asta am fost cu Wizz și a fost cu cântec.

La îmbarcare era un nene la 50 de ani cu două bagaje în loc de unul, o geantă de umăr (ca alea de sală) și un troller. Se jura pe ce are mai sfânt că a vorbit cu “colegele de la check in” și că i-au dat voie să treacă cu amândouă. Părea om în toată firea, cu o poveste credibilă, până când tipa de la îmbarcare s-a enervat și a sunat la check in ca să verifice gogomănia. Ce să vezi, omul nici nu trecuse pe acolo.

-Domnule, nu aveți voie, scrie și pe bilet că aveți dreptul la un bagaj, nu există excepții și favoruri.
-Haideți, dom’șoară, că facem cumva, n-am știut, mă duc și io la fi’mea.
-Domnule, nu se poate așa ceva. Vă rog să așteptați în lateral să vină colega mea. Aveți de plătit 30 euro (sumă fictivă) pentru bagajul în plus.
-Păi ce-mi faceți acuma, dom’șoară, mai plătesc un bilet de avion și pentru bagaju ăsta? Asta e nesimțire! Cum să dau pentru o geantă 30 de euro?! Ne jupuiți așa, fără rușine?
-Domnule, pe bilet și pe site scrie clar că nu aveți voie cu două bagaje. Îmi pare rău, dar astea sunt regulile și se aplică pentru toată lumea.
Între timp apare colega și duce aceeași discuție în care nenea care începe cu atitudine de leu și termină cu mutră de miel nevinovat.

Poate că omul căra în bagaj haine pentru fi’sa sau mâncare de acasă, de care îi e dor fiicei. Dar asta nu-i scuză minciunile zise pe ton mândru, cu zâmbetul pe buze. Asta nu-i dă dreptul la favoruri. Mă amuză și mă întristează ideea că minți la fuckin’ 50 de ani că “ai vorbit cu mami și te lasă”, iar apoi când ești prins cu minciuna și te comporți de parcă tu ești victima ecuației.

Și povestea doi, despre colegul meu vampir. Eu am loc la culoar, el la geam. Ne anunță căpitanul că ne pregătim de aterizare, iar stewardesa vine să îl roage să ridice hublourile. În apărarea lui, omul dormea, dar asta e singura apărare pe care i-am găsit-o.

-Vă rog să ridicați hublourile, ne pregătim de aterizare.
-Da’ e soare, le ridic după ce aterizăm.
-Trebuie ridicate înainte de aterizare, așa sunt regulile, vă rog frumos.
-Asta e culmea, nu vedeți ce soare e? Vreți să ne țineți în soare ca pe vite?!
-(tipa, încurcată) … Haideți că vă mai las 2 minute, până le spun și celorlalți să le ridice, apoi revin.
-(vampirul, după ce pleacă tipa) Doamne, dacă am văzut așa ceva. Niște nesimțiți, auzi la ea, să stau să-mi bată soarele în cap, că așa vrea ea.

(tipa revine după 2 minute)

– Haideți, vă rog, să le ridicăm pe amândouă complet.
– (vampirul după ce ridică trântind unul din hublouri) Pe celălalt nu l-am lăsat eu jos! Să-l ridice cine l-a lăsat! (după care face o mutră à la Trump, de parcă i-a arătat cine-i șeful).
Tipa rămâne consternată două secunde, apoi o roagă pe pasagera din față să ridice ea hubloul.

Știu că fiecare are problemele și luptele lui interioare, că unii n-au dormit nopți și și-au rupt spatele muncind pentru biletul ăsta de avion. Dar cu regulile cum rămâne? Că la wizz, la fel ca la orice altă companie, regulile alea sunt puse acolo cu un scop, fie că scopul e să nu supraîncarce avionul cu bagaje, fie că scopul e să facă bani din bagajele în plus. Habar n-am de ce trebuie să ridici hubloul la aterizare (I’ll google that), dar sigur e o măsură de siguranță și nu o fiță, altfel nu o perpetuau toate companiile de zbor.

Și întrebarea mai mocirloasă e: când o să învățăm că nu mai merge cu cumetrii și favoruri și minciuni zise așa, cu nonșalanță? Că-i clar că nu mai merge.
La fel ca la întâmplarea din iarnă din avion, tot la educație se reduce problema.

La final de postare mă uit la mine și nu-mi dau seama dacă doar mă plâng sau caut soluții. Iar asta mă face să mă întreb ce fac restul oamenilor care au avut norocul de a se naște în familii care i-au trimis la școală și i-au învățat că nu rezolvi prea multe cu minciuni.

De plâns știm să ne plângem, dar ce facem după? Ridicăm noi hubloul sau așteptăm să facă alții asta?