Eu am crescut la țară, cu gâște, vacă, porci și roșii de la mamaie din grădină. Multă vreme mi-a fost rușine să recunosc că știu să fac diferența între răsadul de roșii și ăla de ardei, între frunzele de pătrunjel și alea de morcovi. Mă simțeam mai prostovan față de colegii care știau să se dea cu skate-ul sau aveau toate cd-urile cu Linkin Park.

Acum văd tot mai des oameni mergând la țară, a devenit cool un weekend la fermă. Și pe bună dreptate, pare fermecator sa ai ferma. Bonus points daca si cresti chai, măcriș, ceapa verde, napi si ai stupi.

Cealaltă jumătate a poveștii e despre cât de greu mai găsești oameni care să vrea să muncească la o fermă, să mulgă bivolițele, să hrănească găinile, să țesale caii. Cât de uncool e să te trezești zilnic la 5:30 ca să mulgi animalele, dar asta după ce strângi bălegarul. E greu și aparent boring să sapi pământul cu sapa sau să plivești morcovii.

Farming is charming dacă te vezi trăind printe animale și brazde în loc de uber-uri și cold brew tonic. Dacă îți e comod să schimbi ieșitul la cinema cu liniștea dealurilor cosite. Multă vreme am visat să am o fermă, până am ajuns aici și am revăzut ce stă dincolo de imaginea bright and shinny.