Bacșișul nostru cel de toate zilele

Acum câteva zile am avut un moment de panică pentru că nu aveam „verzișori” pentru bacșiș. Și atunci m-am întrebat mai în glumă, mai în serios, ce s-ar întâmpla dacă de mâine nimeni n-ar mai da bacșiș și am șterge și cuvântul din dex.

Hai să ne imaginăm că bacșișul e un animăluț și îl cheamă Lulu. Ce s-ar întâmpla dacă nu l-aș mai hrăni? Ar muri? S-ar răzbuna?

Lulu e tare drăguț și chiar e de ajutor. E genul de animăluț care îți satisface nevoia de afecțiune monetară. Un zâmbet ici, unul colo și Lulu vine la tine. Te bucuri un pic la fiecare Lulu mic și te bucuri foarte tare la fiecare Lulu mare. As long as you get the Lulu, you’re happy. 

Pe termen scurt Lulu îți ține de cald, uiți de neajunsuri, te bucuri că-l ai aproape și că ai scos-o la capăt și luna asta. E călduț și drăguț și relativ ușor de obținut. Puțină bătaie de cap, mult Lulu, toată lumea e fericită.

Dar există un mare „dar”.

Să zicem că ai lucrat ca ospătar și că primeai 800 lei pe contractul de muncă și încă 1000 lei de la Lulu. Anii au trecut și te-ai pensionat. Problema e că Pensia e doamnă cochetă și nu se apropie de mizeriile lui Lulu. Ea e dichisită și bagă în seamă doar ce scria în contractul de muncă, adică 800 lei. Pentru Doamna Pensie asta înseamnă vreo 300 lei pensie/lună.

Abia atunci descoperi tot răhățelul ascuns de Lulu sub preș. Lulu e primit la negru și practic el e invizibil pentru Doamna Pensie. Lulu is now cuddling in some other pockets.

Dar asta nu-i tot. Având în vedere că ai 300 lei/lună pensie, o să devii automat Asistat Social. Adică Statul tre să aibă grijă să nu mori de foame sau să nu ajungi rezidentul Gării de Nord. Devii un soi de parazit care moare dacă nu primește și niște verzișori-ajutor de la stat, așa cum primea în tinerețe niște Lulu de la clienții bine educați.

Brusc Lulu pe care eu ți l-am dat acum 2 zile îți face rău și ție și Statului. De Stat poate nu te interesează că-i ditai mamutul, ce contează 10 lei ici colo. Dar de facturile de luna trecută îți pasă cât timp vrei să ai o casă. Așa că gândește-te bine, tu cel care lucrezi în locuri Lulu-friendly. Gândește-te bine dacă vrei să accepți oferte speciale de la patroni descurcăreți care:

  • te angajează cu juma de normă și îți dau la negru restul salariului
  • te angajează pe salariu minim și îți garantează că îți dublezi/triplezi salariul cu Lulu
  • te obligă politicos să-ți faci PFA sau să lucrezi cu drepturi de autor ca să „câștigați amândoi”.

Noi ca țară suntem praf și pulbere la capitolul finanțe personale, bani puși de-o parte, planuri pentru pensii private, asigurări de viață și alte finețuri cu parfum vestic. Noi trăim în prezent, că așa zic budiștii că e bine, iar Doamna Pensie se ia cu mâinile de părul făcut permanent când vede că iar acceptăm să dăm sau să primim Lulu. Lulu, bad boy!

După ce l-am scos pe Lulu la plimbare, am rămas cu o întrebare: Dacă Lulu ar fi ceva ce ține de bun simț, atunci de ce nu-l primește toată lumea pe Lulu?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s