Dorel și frica din el

A(ve)m undeva în ceafă un monstruleț, să-i zicem Dorel, care știe să rezolve orice printr-o improvizație tipică românașilor. Când mi-e frică să zic „nu”, vine el cu soluția salvatoare „hai că ne auzim, tre’ să fug acum” – Pfiu, am scăpat de momentul stânjenitor, o să fie bine. Când mi-e frică să spun „te plac”, vine el cu o mega idee: hai să scriem o poezie super deep, super codată, o postăm, ea o vede, se prinde că despre ea e vorba și face primul pas. Nu e ca și cum mai sunt alte 2 miliarde de fete cu ochi verzi.

Altă bubă a lui Dorel e că improvizează mult și „repară” orice cu un pic amânare sau un strop de evitare. El e băiat bun în sinea lui, vrea să mă apere de rușine, frică, vulnerabilitate și alte lighioane. Doar că tot Dorel e un pic paranoic și dacă ar fi după el, nici acum n-aș ști să merg pe bicicletă, să pornesc din pantă, să fac o supă, să sărut sau să dansez.

E normal să fim complicați. E normal să fim obișnuiți cu improviațiile Dorelului nostru. În unele cazuri o să ajungem cocoșați de lucrurile amânate sau evitate și abia atunci o să ne băgăm picioarele în cârpeala lui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s