Dă-ți demisia și vezi tu mai încolo

Stăteam cu coatele sprijinite pe masă și mă uitam în gol când m-a întrebat „Tu cum ți-ai dat demisia?”. Cum adică cum mi-am dat demisia? Le-am zis că plec de la începutul lunii viitoare. Și nu e ca și cum nu își dăduseră seama că nu mai sunt în apele mele de luni bune. Depui cererea, după zilele de preaviz pleci. Simplu. „Da, dar eu am de plătit chiria, na, știi cum e…”

Ana e cea mai recentă prietenă care îmi zice că vrea să plece dintr-un loc călduț ca să-și urmeze visele. Asta în contextul în care 2/3 din prietenii mei au fost prin ONG-uri și au vise destul de țepene încât să-i frustreze faptul că fac altceva și mai ales o fac pentru bani.

Partea ciudată e că ONG-urile în care am învățat by doing nu prea ne-au învățat cum e cu banii în viața reală, pentru că în voluntariat nu faci lucruri pe sau pentru bani. Și între timp am avut primul internship plătit și apoi primul contract de muncă și apoi primele gânduri de demisie.

La fel ca la călătorit, treaba cu plecatul dintr-un context călduț și comod costă. După ce am plecat de la Bookster m-am trezit pe zero în timp ce voiam să comand un Uber. Atunci mi-am dat seama că tre să renunț la taxi, la mâncat în oraș sau la hainele din noua colecție H&M.

Sună viteaz, chiar eroic pe alocuri să zici Stop Joc și să pornești pe cont propriu, doar că pe tanti de la Mega n-o interesează asta, nici pe taximetrist, nici pe proprietarul care îți bate la ușă.

Partea tristă e că văd oameni care se reangajează după 3 luni pentru că nu mai au ce să facă – acasă nu pot cere bani, că nici ai lor n-au de unde iar la prieteni sunt deja împrumutați. S-o mergi pe cont propriu cere mai mult timp ca să dea roade, indiferent de domeniu.

Dacă te bate gândul să îți dai demisia și să „vezi tu mai încolo”, mai vezi o dată, acum, dacă ești dispus să dormi pe canapeaua prietenilor și să renunți la a mai mânca la M60. Dacă ești dispus să iei RATB-ul și să bei vinul ăla bun doar o dată pe lună și atunci doar un pahar. Dacă ești dispus să tai tot ce nu e nevoie de bază și totuși să nu îți scadă moralul. Pentru că cel mai probabil o să ajungi măcar o dată la fundul sacului și o să fie de căcat.

Poți să mergi pe jos sau cu bicicleta în loc să iei taxiul, poți să înveți să gătești sau să mănânci din pachetul trimis de acasă, poți să îți anunți toți prietenii că de marți nu o să ai unde să stai și că ai nevoie de câteva zile de găzduire.

Poți. Dar vrei?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s