E prea scump să călătorești

Să călătorești costă, de-asta nu pot să merg în Australia sau în Chile. E prea scump și nu-mi permit cu cât câștig acum. Așa că trebuie să câștig mai mult, deci să muncesc mai mult, deci să am și mai puțin timp pentru călătorit (timp pe care cu siguranță o să-l petrec dormind până la 12 pentru că-s prea obosit să fac altceva).

Cu singuranță ai cel puțin o persoană dragă care se vaită despre asta de câte ori vede pe newsfeed check-in-urile altora. Și are toată dreptatea din lume. Să călătorești costă mult, cu atât mai mult când mergi într-o țară unde salariile sunt de 3 ori mai mari ca la noi.

Dar mereu există un „dar”. Dacă mă uit la ce m-a costat cel mai mult în plecarea în Bali, nu a fost nici cazarea, nici mâncarea, nici scuterul. Pentru astea îți faci un credit (să nu te pună dracu’) sau te împrumuți câte 100 euro la fiecare prieten corporatist.

Cel mai tare te ustură când trebuie să apeși pe butonul de cumpără biletele. Pentru că ai pus-o – dacă dai înapoi, pierzi o cârcă de bani. Și nici măcar nu-i vorba despre 500 euro, e vorba de toată rușinea pe care o s-o înghiți spunând apropiaților că ai dat înapoi.

Brusc nu mai e despre bilete, shuttle bus sau cazare – e despre curaj. Curajul să spun „băi, poți să mă împrumuți cu niște bani, tre’ să cumpăr azi biletul”. Curajul să spun la revedere oamenilor foarte apropiați, cu gândul că revederea s-ar putea să fie peste niște ani. Curajul de a-i spune profei de teatru că plec și că renunț la magia pe care o construiește cu noi. Curajul să le spun părinților și bunicilor că plec și curajul să înfrunt toate grijile pe care și le fac (legitim) pentru mine. Curajul de a-mi asuma că s-ar putea să fie cea mai proastă decizie pe care am luat-o și curajul să spun că habar n-am încotro mă duc și că am un plan doar pentru câteva luni.

Să călătorești sau să pleci în altă țară înseamnă să plătești emoțional înainte de a pune mâna pe card. Înseamnă să renunți la un grad călduț de comfort. Am o prietenă care a dormit la prieteni câteva luni, ca să dea banii de chirie pe biletele de Scoția. S-ar putea să îți dezinstalezi Uber și să mergi cu tramvaiul, să bei cafea făcută acasă și cărată în termos sau să o rogi pe mama să-ți trimită mâncare ca-n studenție.

Pare dus la extrem și pe alocuri înjositor să faci genul ăsta de sarcificii. Dar cum zice Manson, nu poți să le ai pe toate în același timp. La unele lucruri o să fii nevoit să renunți și o să doară. Dar la ce bun să stai într-un loc călduț care pute a remușcări și a nemulțumirea că ce faci acum nu te face fericit? În cel mai rău caz dai un fail cât Mamaia de mare și te întorci cu un nod în gât. O să stai o perioadă acasă la mama și la tata, până îți găsești un job într-o clădire de sticlă. Dar, hei, tu ești ăla care a fost în Kangustralia și sigur ai povești mișto de zis la pauza de cafea. Așa că ce pierzi dacă dai fail?

Prostia noastră e că alegem să stăm într-un acvariu în loc să testăm visele alea pe care le nutrim într-un colțișor și care ne fac să ne simțim mizerabil când ne amintim de ele. Și nu am o pledoarie pentru „să ne dăm demisia în masă”. Puțini sunt ăia care chiar o să-și ia inima în dinți. M-aș bucura tare să n-am dreptate și să știu că oriunde aș ateriza e cineva care și-a luat lumea-n cap.

Norocul nostru e că acum are balta destul pește. Poți să îți găsești joburi faine pe Escape de city, poți să primești cazare și masă undeva într-o junglă și să plătești prin lecții de engleză. Dar toate costă ceva. Curaj, comfort, shift de prejudecăți.

img

One thought on “E prea scump să călătorești

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s