Fugitul constant face pasul frumos,
dar sufletul tău are astm și tușește,
rămâne în urmă, se învinețește,
iar statul te roade până la os.

După ce-ai alergat ani buni pe trotuare,
prin parcuri sau inimi cu uși descuiate,
îți dai seama că fuga le amână pe toate.
Fericirea și liniștea par a fi sedentare.