Cu privirea pironită caut iarăși nordul bun,
că busola nu m-ajută și e noapte și e nor.
Curge liniștea șiroaie – asta-nseamnă că cobor?
Îmi e dor și îmi e frică și mă-ntreb dacă-s nebun.
M-am pierdut iarăși de mine, nu știu încotro mă duc,
și-am rucsacul plin de visuri, dar nu-s ale mele toate.
Și-am un șifonier de fețe – sincere sau ”îmbrăcate”.
Unde-i nordul ăla bun că-l caut ca un năuc.
