E o vrie și un zbucium să las măștile pe jos
vreau să fug, dar stau un pic…
aș vrea totul sau nimic.
Îmi e frig și îmi e frică, de la piele pân’ la os.
Știu – e-așa frumos acolo, după zidurile grele,
dar am frică de-nălțime, parcă n-aș vrea să le sar…
și dacă rămân aici, o să fie vai și-amar.
Așa că mai urc o treaptă. Sper să nu dau de belele.
