Când tot ce-am în mine urlă cu forță
că vrea să respire, că vrea alte fețe,
degeaba încerci să-i pun piedici și bețe.
Urletele țin loc de cort și de torță.
Când foamea de drum roade din mine
mi-e greu să diger „nu se poate acum”,
că teneșii mei visează la drum.
Încep să accept iubirea de șine.
