Brăzdat de apus

Când eram mic și voiam să fiu mare, părea totul un joc,
dar îl luam în serios și-ntindeam mâna-n sus
după nori, după păsări și sori aprinși la apus.

Apoi am crescut și am luat-o din loc.

Dimineața devreme când tramvaiul cotește,
nici cerul, nici norii, nici sorii nu-mi zic
că de-atâta-alergare am uitat să fiu mic.

Ce ciob din copilul bălai încă lucește?

2 thoughts on “Brăzdat de apus

  1. asta-i o poezie bună. îmi place chestia cu tramvaiul.

    îmi aduce aminte de o altă poezie a lui ioan es pop: „cînd eram mic, visam să fiu și mai mic./ mai mic decît masa, mai mic decît scaunul,/ mai mic decît cizmele mari ale tatălui./ cît un cartof, atîta mă visam./ pentru că primăvara pe cartofi îi puneau în pămînt și gata, / pînă toamna nu-i mai necăjeau.// mă visam în cuib, printre ei, / dormind cu dulceață-n întuneric, / întorcîndu-mă pe-o parte și pe alta vara / iar apoi căzînd din nou în somn.// și toamna să mă trezesc tot nedormit/ și tot nespălat ca frații mei/ și cînd să dea cu sapa-n noi, să sar deasupra/ și să le strig: nu mai săpați, nu mai săpați,/ căci vin acasă de bunăvoie, / dacă-n primăvară mă puneți la loc,// și primăvara să fiu primul pe care/ îl aruncă înapoi în cuib/ și tot așa, să rămîn să dorm mereu,/ din cuib în pivniță și din pivniță în cuib,/ ani mulți, neîntors și uitat“

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s