Te trezești dimineața cu noroi pe hublou,
cu ochii crispați ca un semn de-ntrebare:
Unde mergi și de când porți colac de salvare?
Ce tristă-i omleta mâncată fără ecou.
–
Adormi pironită în gânduri pietroase,
Dar ești o derivă în carne și oase.
Om între oameni
Te trezești dimineața cu noroi pe hublou,
cu ochii crispați ca un semn de-ntrebare:
Unde mergi și de când porți colac de salvare?
Ce tristă-i omleta mâncată fără ecou.
–
Adormi pironită în gânduri pietroase,
Dar ești o derivă în carne și oase.
