Succesul meu de peste noapte

De când am lansat Cu substrat am început să înțeleg care-i treaba cu „ai succes” „a crescut peste noapte” „ești genial”.
Ei bine, o să fac ce au făcut și alții înaintea mea. Am să îți spun o poveste. Povestea succesului meu de „peste noapte”. În 4 capitole.

I. Începuturile

Am început să scriu poezii în clasa a III-a, când am copiat 2 strofe dintr-o poezie învățată la școală și am mai pus eu 2 rânduri. Mândru nevoie mare m-am dus la mama să-i arăt capodopera.
– Și zici că vrei să scrii poezii?
– Da, îi zic entuziasmat.
 Atunci citește niște poezii înainte. Să vezi cum se face. Nu-i frumos să furi munca altuia.

Așa am citit Eminescu și Blaga, într-a 3-a. Nu înțelegeam mare brânză, dar auzeam o muzică. Aveau un ceva poeziile lor. Apoi am început să scriu pe bune poezii. La nivelul „entry level”, dar erau ale mele. Am scris până în clasa a 6-a poezii despre toți membrii familiei, despre papagali, despre Paște, Crăciun, copilărie. Apoi am luat o pauză până în a 9-a când m-a bușit prima mare iubire. Din a 9-a am scris constant până acum. Frumos, nu?

E doar jumătate de poveste. De-aia e frumoasă.
Cealaltă jumătate a poveștii e alta. Din a 9-a am tot participat, împins de la spate de diriga, la tot felul de concursuri de poezie. N-am câștigat niciodată nimic. Niciodată. Probabil pentru că rimele sunt demodate, iar stilul meu era din era lu’ Eminescu. Ajungeam la concursuri gen Licart cu nominalizare, dar nu câștigam niciodată nimic. Era frustrant, foarte frustrant să te întorci mereu cu „diplomă de participare”. Nici  acum nu înțeleg ca lumea poeziile fără rimă, ritm, muzică.

Nu știu de ce am continuat să scriu rime. Adică… serios, când vine o tipă mișto la tine (tot poetă) și o pufnește râsul auzind că scrii cu rimă, iar apoi te întorci cu mâna în gură acasă pentru că rima nu se mai poartă, ai cel puțin 2 motive să renunți.

Acum mă uit în urmă și zâmbesc. Mai bine. E mai bine că n-am câștigat nimic atunci și că am continuat să caut să combin cuvinte ca să facă muzică împreună. Că am învățat să spun multe în cât mai puține cuvinte, ca să iasă ritmul. Că am învățat să caut rime perfecte înainte să apară rimează.org. Fără toate concursurile alea la care n-am câștigat nimic, n-aș fi știut să scriu așa cum scriu acum.

II. Nenatural

(N-am un talent înnăscut pentru desen, nu știu să desenez oameni sau copaci. Învăț să fac lucrurile astea mecanic pentru că nu m-am născut cu gena de desenator)
Într-a 9-a m-am apucat de făcut graffiti-uri pe foi. Căutam pe net modele, mă frustram că nu îmi ieșeau, stăteam 4-5 ore cu markere, linere, carioci, culori, șabloane și încercam să fac ceva care să pară natural și cool. Să pice umbrele bine, să fie culori plăcute. Nu-mi ieșeau naturale, mă enerva. Dar am continuat, am mai încercat, am mai cumpărat un set de markere, am mai desenat în orele de mate sau română. Am început să mă prind care-i treaba cu combinațiile de culori, umbrele tot nu le-am învățat. La graffitiuri am luat o dată un premiu II la Sibiu, am fost tare fericit.
Apoi am descoperit Photoshopul și a murit pasiunea pentru foile A4. Dar de unde aș fi știut să fac afișe pt Balul bobocilor dacă nu aș fi „pierdut” niște zeci de ore desenând cuvinte? De unde răbdare, proporții sau forme?

III. Totul are o poveste

În vara din a 11-a spre a 12-a mi-a venit ideea (am primit-o mai degrabă) să dau la Arhitectură. Toate bune și frumoase, făceam pregătire de 2 ori pe săptămână, ca să recuperez. După 3 luni învățasem să trag linii așa cum îi plăceau profului și înțelegeam în mare cum stă treaba cu perspectiva. Apoi mi-am dat seama că nu vreau să construiesc case, parcuri sau scaune. Și am renunțat.

Asta e partea urâtă a poveștii.
Partea frumoasă e că stăteam și 8 ore la pregătire, ore în care am învățat să mă concentrez, să am răbdare, să fac conexiuni. Tot de la arhitectură am învățat că totul trebuie să aibă o poveste. Să aibă legătură cu ceva. Compozițional vorbind. Asta se vede strident în cum lucrez acum. Alinierile și poveștile sunt litere de lege pentru mine.

Cum aș fi ajuns la stilul ăsta fără să mâzgălesc topuri întregi de foi sau fără să stau ore bune la pregătire la arhitectură? Și cu toate astea, au fost niște failuri dacă e să te uiți încruntat la ele.

Pe lângă astea 3 povești, vine a 4-a:

Cu substrat a apărut după jumătate de an în care m-a frustrat o întrebare „eu ce vreau să fiu: Copy sau Art?”.

Așa că, peste noapte e un termen bun doar dacă te referi la toate nopțile „pierdute” căutând o rimă bună, mâzgălind o foaie A4, făcând planșe din triedrul 6 sau gândindu-mă dacă am vreo șansă să fac și copy și design simultan. Peste noapte înseamnă toate palmele alea primite la un moment dat care m-au făcut să vreau și mai mult, nu pentru că eram masocist, ci pentru că simțeam că e nedrept să fie așa finalul poveștii.

Succes peste noapte nu există. E multă muncă în spate și dacă n-ai tăria să faci munca aia fără reflectoare… probabil o să ai parte de un reflector primit „pe merit” doar jefuind o bancă noaptea.

 

3 thoughts on “Succesul meu de peste noapte

  1. Bună! Mie îmi place mult Cu substrat şi într-adevăr succesul a venit peste noapte în cazul tău, ai idei frumoase şi tocmai de asta imaginile au devenit virale. Eu văzusem că cineva din lista mea a dat share la o imagine, am intrat pe pagină, mi-a plăcut şi am dat şi eu un share şi bine-nţeles like, în câtva timp am văzut că şi alte persoane din lista mea au dat like sau share. Faci o treabă bună! Mult succes în continuare!

    Eu am o curiozitate mare, dacă ai auzit de cei de la Ascuţit https://www.facebook.com/ascutit şi ce părere ai de munca lor, dat fiind faptul că au un concept similar cu al tău.

    1. Buna Madalina,

      Mersi mult de aprecieri!
      Ii stiu pe cei de la ascutit, unul dintre ei a fost cu mine in liceu. Ai dreptate, au preluat conceptul de la Cu substrat (copie 1:1, sa fim sinceri). Sper sa invete ceva din joaca lor, design, copy, social media, ceva. E trist sa iei ideile altora si atat, astept sa vad cu ce vin nou fata de mine sau fata de almanahe.mic de exemplu:)

  2. Andrei am citit cu voce tare articolul tau. E scris misto, are mesaj, are poveste, e curat, e frumos. Are si fulgi.

    Se apropie Craciunul, asa ca iti doresc ca peste noapte sa te trezesti cu o comanda nesimtit de mare. In mod sigur o sa se intample si asta. Bravo!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s