Cu cafeaua în mână saluți primul nor
și-ți pui o dorință, un vis călător.
Poate va crește, și poate la vară
se va-ntoarce la tine, la geam, într-o seară.
Și-i ciudat că de-o lună e cerul senin
și-i ciudat că de azi nici cafea nu mai bei,
și te pierzi între vise pe poteci și alei.
Ai biletele luate și rucsacul ți-e plin.
