E plin cerul de păsări, și sunt urâte toate,
dar zău că nu le pasă, nu le-a păsat vreodată!
Sunt libere și-atât. Ce specie ciudată…
… E plin metroul ăsta de fețe încruntate.

Și zboară fără noimă, în cercuri, jos și sus,
n-au teamă de-nălțime, de ploaie, de noroi,
de astea avem grijă să ne temem noi.
… E plin metroul ăsta, din zori pân’ la apus.