Am crescut

Am avut un an plin. Spun asta judecând după cum mi-a arătat agenda de pe telefon, după locurile pe care le-am văzut, după oamenii pe care i-am cunoscut, după lucrurile pe care le-am făcut. După cât de plin îmi e sufletul acum.

Cel mai fain e că lucrurile astea se „reportează” pe anul următor. Ca și cum am câștigat potul cel mare la loto și totul se reportează în loc să se ia de la 0. Oamenii și locurile, emoțiile și realizările, toate rămân acolo. În spatele cortinei. Numai pentru mine. Poate și pentru cei dragi mie.

Am avut un 2012 în care am simțit că am fost crescut. Cu drag, cu pathos, cu grijă. Că s-au investit mii de cuvinte de bine la zeci de căni de ceai în asta. Că au existat oameni care m-au crescut pentru că așa au simțit. Și încă fac asta. Chiar dacă rolurile mele s-au mai schimbat.

Am avut un 2012 în care m-am simțit încurajat să încerc. Susținut. Să fac lucruri. Să greșesc și să fac corect. Să descopăr și să mă descopăr. Să îmi desenez alte limite și apoi să le depășesc conturul. Să îmi înving temerile, să cresc pasiuni. Pasiuni pentru ceea ce fac și pentru cei alături de care fac toate aceste lucruri.

A fost un an în care m-am schimbat mult. Și simt că e doar începutul. Și că toată flacăra asta de abia acum începe să cuprindă „focul de tabără” în jurul căruia voi trăi. Și simt că totul poate fi mai fain decât am îndrăznit să creionez. Că lucrurile bune au început să apară și încep să-și facă propria „albie” în viața mea.

A fost un an în care am descoperit cum e să coordonez oameni, dar mai ales cum să mă coordonez pe mine. Și n-a fost ușor. Nici acum nu e. Dar e diferit. Cu totul diferit. Iar asta îmi alimentează curiozitatea. „Oare ce urmează? Ce limită vreau să îmi depășesc acum? Cum va fi experiența? Ce voi învăța? Ce voi descoperi?”

2012 a fost anul în care am descoperit că există oameni care îmi împărtășesc ceea ce știu cu drag. Pentru că le place. Pentru că vor să mă vadă crescând. Și nu vreau să le mulțumesc în scris. Vreau să cresc. Și știu că fac asta pentru mine, dar prin frânturi din energia lor investită în mine.

A fost un 2012 în care am învățat să țin cont de ceea ce simt, de ceea ce vreau și de lucrurile pe care mi le imaginez. Să mă ghidez după focul interior, nu după cuvintele sclipitoare. 2012 a fost anul în care am început. Urmează să continui. Alături de oameni faini, alături de focuri puternice, într-o lume pe care n-ai cum s-o înțelegi cât timp ești spectator.

Urmează să continui!

Cu pasiune.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s