Dacă mâine?

Ce-ai face dacă mâine nu ai mai fi?

Întrebările de genul ăsta de obicei fac oamenii să-și verse ofurile. Dar dincolo de frustrări e o ditamai teama. Și o apăsare care mă strânge de gât. Pentru că mereu las lucruri pe mâine…

Am uitat să-mi sun un prieten azi, lasă că fac asta mâine… Am uitat să tocesc un trotuar de parc, lasă, azi a fost cam frig, merg mâine. Am uitat să le zic oamenilor dragi cum sunt ei pentru mine. Lasă, sunt sigur că ei știu asta, le spun mâine. Am uitat să zâmbesc azi, lasă, că „e și mâine o zi”.

Azi n-am vrut să vorbesc la plural. În speranța că nu toți fac lucrurile cele mai importante „pe mâine”.

Dar totuși… dacă mâine n-ar mai exista… cum rămâne cu lucrurile „mărunte” uitate azi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s